duminică, 25 decembrie 2022

PLANUL DE UCIDERE AL LUI IULIUS CEZAR !PARTEA-1!

 1-Cassius iertat de Cezar dupa lupta de la Pharsalus .

2-Cassius l-a batut pe Regele Pacurus.

    1-Generalul Pacurus l-a omorat pe Crassus .

    2-Cassius imediat i-a atras atentia lui Cezar .

3-Cassius pus de Pompey sa ii comande Flota .

4-Cassius a reusit sa puna ordine in legiunile loiale lui Pompey din Africa .

5-Cassius bun prieten cu Cicero .

6-Cassius a fost sustinut de Cezar pentru functia de guvernator din Siria .

7-Cassius tovaras si frate de lupta cu Brutus .

8-Cassius nu a fost deloc de acord cu trecerea Rubiconului facuta de Cezar .

   1-Cassius s-a urat de moarte cu Marcus-Antonius .

9-Cassius suparat pe Cezar dupa rechemarea lui Marcus Antonius la Roma .

10-Cassius dorea moartea lui Antonius imediat cu a lui Cezar .




marți, 20 decembrie 2022

Fuga lui Marcus Antoniua de la Actium !Partea-2!

 1-Antonius si-a lasat numeroase trupe pe uscat datorita faptului ca nu a avut vaslasi pentru nave.

2-Antonius surprins de fuga Cleopatrei .

3-Antonius cu majoritatea navelor distrusse decide sa plece de la Actium .

4-Antonius a mai ramas doar cu 40 nave de lupta .

5-O mica parte din nave au trecut de partea lui Octavian .

6-Antonius dupa Actium a mai avut parte de 4 legiuni incomplete care l-au insotit in Alexandria .




luni, 19 decembrie 2022

Batalla de Trebia

 1-Acest articol este copiat !

2-Istoria ramane pasiunea mea nr-1!


18 de diciembre de -218. Batalla de Trebia: el primer gran triunfo de Aníbal sobre los romanos.

1º. Declarada la guerra a principios del -218 entre Cartago y Roma, el Senado acordó enviar al cónsul Sempronio Longo con un ejército a Sicilia, para invadir África; mientras, otro, bajo el cónsul Publio Escipión, invadiría Hispania. No obstante, los cónsules entraba en el cargo en marzo, y entre reclutar las legiones y flotas, acopiar provisiones y otros preparativos, así como una oportuna rebelión de los galos del norte de Italia que les obligó a desviar tropas, hizo que sólo a finales del verano se pusieran en marcha.
2º Ante esa situación, la decisión de Aníbal de invadir Italia desde Hispania por tierra, atravesando los Alpes, era la única estrategia viable para tratar de vencer a Roma: llevar la guerra directamente a su suelo. Pero con una Roma dominando los mares, no había otra ruta alternativa. El viaje fue una odisea en sí, y tomó por sorpresa a los romanos: cuando llegó a Marsella, Escipión tuvo las primeras noticias de Aníbal que avanzaba hacia los Alpes. Con gran inteligencia, envió a su ejército, bajo el mando de su hermano Cneo Escipión Calvo, a invadir Hispania, mientras él regresaba a Italia, y tomando el mando de las tropas que había sofocado la invasión gala, acudió a hacer frente a Aníbal.
3º.- Éste logró atravesar los Alpes en una dura marcha en noviembre del -218. En el trayecto desde Hispania, entre bajas por combates, enfermedades, el duro cruce de las montañas y sobre todo deserciones de aliados hispanos, su hueste quedó reducida a 20.000 infantes (12.000 libios y 8.000 hispanos) y 6.000 jinetes. Tomó la ciudad gala de Turín para intimidar a las tribus que no le eran amistosas y obtener provisiones. Luego dirigió sus tropas contra el cónsul Escipión; se enfrentaron en una escaramuza de caballería en el río Tesino: los romanos fueron vencidos y el cónsul herido. Aunque de pequeña escala, el combate dio prestigio a Aníbal: los galos les proporcionaron provisiones y muchos se le unieron , aumentando sus tropas.
4º- Con el cónsul herido, el Senado convocó a su colega Sempronio Longo, que en un rápido trayecto de 40 días, llevó sus legiones desde Sicilia al norte de Italia, uniéndolas a las de su colega (que estaba acampado junto a la colonia romana de Plasencia) y sumando unos 16.000 legionarios romanos y 20.000 aliados itálicos, 1000 jinetes romanos y 3000 aliados, 6000 velites, y un número indeterminado de tropas aliadas galas.. Dado que el año consular terminaba en marzo, Sempronio estaba decidido a obtener una rápida victoria antes de cesar en el cargo: una victoria de sus velites y caballería sobre una partida de forrajeo de Aníbal le dio aun más ánimos.
5º. Aníbal necesitaba una victoria, tanto por su estrategia de guerra, como para mantener el apoyo de los galos. Pero no podía permitirse sufrir bajas, así que planeó cuidadosamente la batalla, explorando los alrededores de Plasencia, cuya llanura le venía bien para la batalla. Durante varios días sostuvo escaramuzas de caballería contra los romanos. El día antes a decidir desencadenar el combate, envió a su hermano pequeño Magón a esconderse con un contingente de 1000 jinetes y 1000 infantes en un pequeño valle cubierto de espesa vegetación, para caer sobre la retaguardia romana. Luego, hizo que sus tropas durmiesen, se levantasen pronto y tomasen un copioso desayuno. Y al alba, amaneció un día frío invernal, con nieve y viento. Aníbal hizo avanzar a su caballería ligera númida a través del río Trebia y atacar directamente las defensas exteriores del campamento romano, para, tras sostener un combate breve arrojando lanzas y jabalinas, retirarse fingiendo que huían. Mientras, Aníbal arengaba a sus bien alimentados y descansados oficiales y soldados, y les explicaba su plan de combate. Los romanos, alarmados, salieron a hacerles frente, sin desayunar; al ver que se retiraban, Sempronio ordenó desplegar a sus tropas para perseguirlos. La caballería se retiró a través del gélido río Trebia, y los legionarios romanos lo cruzaron, mojándose, para luego desplegarse, en las varias horas que tardaba un ejército entero en desplegarse. Y así, ambos ejércitos, en aquel frío día invernal en el que caía aguanieve, se desplegaron: los romanos, en ayunas y empapados; los púnicos, con el estómago lleno y secos.
6º. Los romanos se desplegaron en su forma habitual: las legiones romanas en el centro, los aliados itálicos a los lados, y la caballería en los flancos. Aníbal desplegó en primera línea 8.000 jabalineros y honderos, luego una línea de 20.000 infantes pesados, con sus tropas más débiles, los galos, en el centro, respaldados por sus tropas hispanas; sus tropas libias y cartaginesas, armadas en modo falange griega, fueron situadas en los lados, y en los flancos sus 10.000 jinetes hispanos, númidas y galos, en los extremos, precedidos por los pocos elefantes que le quedaban.
7º. El combate comenzó con lluvias de jabalinas y piedras por las infantería ligeras ambos bandos: los 6.000 velites romanos, en inferioridad frente a los 8.000 de Aníbal, y que habían malgastado muchas contra los númidas, pronto quedaron en desventaja. Cuando los legionarios romanos avanzaron, Aníbal retiró a sus escaramuzadores, que se replegaron a los flancos, para dar cobertura a su caballería. Aníbal dio entonces orden a sus elefantes y jinetes de cargas. La caballería romana, compuesta por los ciudadanos más ricos, era de normal un cuerpo de élite, capaz de ganar batallas en circunstancias ordinarias; pero aquellas no lo eran. Estaban cansados tras perseguir a los númidas; sus caballos se asustaban ante el olor y presencia de los elefantes; las pedradas de los honderos baleares dañaban a sus monturas, y la caballería pesada hispana y gala, más descansada, rompió sus líneas rápidamente. Dándose a la huida, dejaron desprotegidos los flancos de las legiones.
8º. El choque entre ambas infanterías pesadas fue brutal, largo y sangriento. Sólo las unidades de hastatii (los más jóvenes) y de princeps(hombres jóvenes pero más veteranos) superaban a toda la infantería de Aníbal; los cuerpos de triarii (veteranos romanos) suponía una reserva adicional. Sostuvieron la posición durante largo tiempo. Pero entonces Aníbal hizo cargar a su caballería, elefantes e infantería ligera por los flancos y la retaguardia, y las tropas de Magón salieron de su escondite para atacar la retaguardia. Los aliados de los flancos se hundieron, y fueron masacrados en su huida, en especial al volver a cruzar el río Trebia; pero en cambio, las legiones propiamente romanas del centro quebraron las líneas galas de Aníbal. En cualquier otra batalla, ello hubiese supuesto una victoria: pero con sus flancos hundidos, y la retaguardia atacada, a Sempronio y sus legiones supervivientes(unos 10.000) no les quedó otra que replegarse en formación en dirección a Plasencia. Sólo la lluvia y la nevada salvó a los romanos de un desastre aun más total. Aníbal tuvo pocas bajas en la batalla, pero el frío de los días posteriores se cebó en sus hombre y sobre todo sus elefantes, que salvo uno, murieron.
9º. Consecuencias: a) Para Aníbal fue una victoria total: le otorgó el favor de los galos, que le acogieron y alimentaron en aquel duro invierno hasta la primavera, y le suministraron refuerzos. Dio a sus tropas experiencia de combate contra un enemigo nuevo, y cuyas armas y despojos sirvieron para equiparse. Y supuso el culmen a una dura apuesta para invadir Italia partiendo desde Hispania, confirmando que su acierto.
b) Para los romanos, supuso perder dos ejércitos de campaña, y forzarlos a un cambio geoestratégico de calado: cancelar la invasión de África (que no se retomaría hasta el -205), ver perdidas sus conquistas al norte de Italia, y dejar Italia expuesta a la invasión de un ejército enemigo victorioso.
c) Para los galos, (salvo por los bastiones romanos de Plasencia y Cremona), implicó recuperar la independencia perdida en las guerras del -225/-220, así permanecerían durante 30 años.
PD. Espero que les haya gustado y que hayan aprendido algo. Pueden encontrar más publicaciones como esta en el enlace: https://www.facebook.com/profile.php?id=100085345680077 Gracias por leerme.
Atentamente, el autor ©Jose Miguel Delgado Valerio.
Fuentes clásicas: “Historia Universal” de Polibio; “Ab urbe condita” de Tito Livio.
Fuentes modernas: “La caída de Cartago” de Adrian Golsworthy.
En las imágenes: 1º Los númidas y honderos baleares atacan a los legionarios romanos que cruzan el gélido río Trebia en mitad de la nevada. Autor: Donato Spedaliere. 2º. Campaña de Aníbal del -218. Fuente: web Arrecaballo. 3º. Batalla de Trebia. Autor: original de Sémhur, traducción Mushii (Wikipedia Commons)





Moartea domnitorului Vlad Țepeș

 1-Acest articol este copiat !

2-Istoria ramane pasiunea mea nr-1!


18 decembrie 1476
Moartea domnitorului Vlad Țepeș
(n.1431,Sighișoara, Regatul Ungariei – d.14 decembrie 1476, București, Țara Românească, 45 de ani)
domnit circa 6 ani și 4 luni ani în Țara Românească, în anii 14481456-1462 și 1476.
ISTORIA NEAGRĂ: TRĂDAREA LUI VLAD ȚEPEȘ
Vlad Țepeș este domnitorul român cel mai cunoscut din istoria românilor. Faima sa a depășit demult timp granițele țării, însă, din păcate, NU într-un sens pozitiv. Dincolo de legendele și fabulațiile care s-au scris despre el, există cronicile scrise de către istoricii care au respectat adevărul. Cunoscut ca fiu al lui VLAD DRACUL, descendent al FAMILIEI BASARABILOR, pe Vlad Țepes l-a caracterizat spiritul justițiar și dorința de a instaura ordinea în societatea în care a domnit.
O perioadă de timp Vlad Țepeș a fost protejatul regelui Ungariei, Matei Corvin, la curtea căruia a pribegit o vreme. Cu ajutorul regelui, căruia îi jură credință, Vlad Țepeș reușește să-și recapete tronul părintesc în Țara Românescă, după ce îl învinge și îl ucide în luptă pe domnitorul Vladislav II, pe care îl considera responsabil de uciderea tatălui său.
După înlăturarea lui Vladislav II se mai ivise un pretendent la tron, numit Danciul, pe care domnitorul Țepeș îl ucide sprijinit de o oaste de luptători sibieni și brașoveni, iar pe negustorii sași care i-au oferit sprijin rivalului său îi pedepsi cu cruzime. Se spune că domnitorul, vrând a răzbuna moartea tatălui său, invită la masă toți boierii care participaseră la complot și se răzbună pe ei ucigându-i.
Aliindu-se cu ungurii și refuzând să plătească tribut turcilor, domnitorul român îl trase în țeapă pe Beiul de la Nicopole, Hamza-Pașa, după ce acesta plănuise să-l atragă într-o cursă mortală, după care, Vlad trecu Dunărea și atacă Șiștovul, omorând deopotrivă o mulțime de turci și bulgari din acest oraș ( circa 23.000). Prin această expediție victorioasă, Vlad Țepeș a reușit să distrugă toate forțele armate turcești de pe teritoriul Bulgariei, ceea ce i-a determinat pe mulți dintre turci să părăsească partea europeană a continentului pentru a se stabili în Anatolia.
Capturarea și uciderea lui Hamza-Pașa și victoria împotriva turcilor a avut ECOU ÎN TOATĂ EUROPA. În statele italiene și până în insulele Rodos, soldații au onorat victoria domnitorului Vlad Țepeș. Aceste relatări su fost scrise de către pelerinul englez Wiliam Wey la trecerea prin Insula Rodos.
La 26 aprilie 1462, vrând să-și ia revanșa împotriva lui Vlad Țepeș, sultanul Mehmet II pregăti o expediție de cucerire a Valahiei, însoțit de o oaste numeroasă de soldați – 150.000-300.000 – după unele estimări. În locul domnitorului Vlad Țepes fusese pus pe tron fratele vitreg al acestuia, Radu cel Frumos, care era credincios sultanului. Aflat într-un moment de cumpănă, domnitorul român cere ajutor protectorului său, regele Matei Corvin, care, deși primise bani de la Papă pentru a-i oferi ca suport material lui Vlad Țepeș, i-a cheltuit în scopuri personale.
În noaptea de 16 spre 17 iunie 1462 în apropierea Târgoviștei,domnitorul român Vlad Țepeș lansează faimoasa luptă diversionistă rămasă în istorie cu denumirea de ATACUL DE NOAPTE, adoptată ca tactică foarte eficace datorită faptului că și-a îmbrăcat ostașii cu uniforme turcești, purtând torțe aprinse, reușind să semene confuzie în tabăra adversă. În marea învălmășeală produsă reușesc să-i facă pe turci să se ucide între ei. Ostașii lui Vlad Țepeș au pătruns în cortul sultanului cu gând să-l ucidă, dar, din fericire pentru el, acesta nu se afla înnăuntru. Până la urmă, armata turcă reuși să se mobilizeze și să-l alunge pe Vlad Țepes. Mulți dintre boierii care-l sprijiniseră pe Vlad, se dădură de partea lui Radu Cel Frumos. Aflat în dușmănie cu domnitorul moldovean, Ștefan cel Mare, din cauza că acesta dorea să rețină Cetatea Chilia pentru dânsul, neavând nici un sprijin din partea protectorului său, regele Ungariei.
Vlad Țepeș cade victimă unui alt complot, pus la cale de către inamicii lui care scriseseră scrisori în numele lui, ce atestau că acesta îi jurase credință sultanului în schimbul întoarcerii lui în scaunul de domnie, iar scrisorile ajunseseră dinadins în mâinile regelui, care, după aflarea conținutului, îl acuză de trădare pe Vlad Țepeș și porunci să fie întemnițat. Timp de 12 ani de zile, Vlad Țepeș a stat prizonier în inchisoarea de la Buda în Vișegrad. Regele Ungariei, dându-și seama că a greșit față de Vlad Țepeș când l-a aruncat în închisoare, deoarece toți pretendenții la tronul Valahiei l-au trădat rând pe rând,hotărăște să-i redea libertatea și să-l reașeze pe tron după ce îi oferă sprijin să-l alunge pe Laiotă Basarab din Țara Românească.
A TREIA domnie a lui Vlad Țepeș a fost una destul de scurtă, de doar trei luni. Fiindcă turcii văzură în el un supus credincios al regelui Ungariei, hotărî să-l înlăture definitiv. În cele din urmă căzu victimă unei alte trădări venite din partea boierilor care, prin complot, acceptară să fie introdus un slujitor turc în garda domnitorului. Într-o zi când Vlad Țepeș călărea de unul singur, turcul instruit cu misiunea asasinatului, îl străpunge cu sulița pe la spate.
Cronicarul austriac Jacob Unrest scria în cronica sa despre acest episod al trădării, o variantă care a fost confirmată de Mihail Bacicgnoli. În tabăra domnitorului român s-au aflat permanent trădători care au pus la cale înlăturarea sa.
Vlad Țepeș, la fel ca și alți mari domnitori români, s-a sfârșit din viață în urma unui act de trădare cu scopul readucerii pe scaunul domnesc a lui Laiotă Basarab.
mmmmmmmmmm
Detaliile despre moartea marelui domnitor român, diferă de la sursă la sursă. Astfel, dupăunele izvoare documentare, se spune că Ţepeş a fost trădat de boieri şi a fost ucis într-o zi rece de iarnă a anului 1476, mai precis pe 18 decembrie, între dealurile care străjuiesc drumul de la Giurgiu la Bucureşti, la ieşirea din localitatea Daia. Este cunoscut faptul că revenit pentru a treia oară la domnie, Ţepeş a fost repus în scaunul Ţării Româneşti anul 1476 în momentul când turcii au atacat Muntenia și au trecut Dunărea pe la Giurgiu.Oştile lor, care înaintau spre Bucureşti, au fost așteptate de Ţepeş pe un deal la ieşirea din localitatea Daia, un loc ideal pentru o ambuscadă. Armata condusă de Ţepeş era pe punctul de a învinge oştile turceşti, dar Vlad a fost asasinat de oamenii unuia dintre boierii săi cu numele de LaiotăBasarab, chiar pe dealul de unde îşi conducea trupele.
Acest moment e menţionat în trei izvoare istorice ale vremii, respectiv o cronică slavonă, alta provenind de la un călugăr austriac ce a fost martor la aceste evenimente şi al treilea, un document scris chiar de secretatul personal al domnitorului Ştefan cel Mare al Moldovei.
Din cercetarea documentelor s-a stabilit că Vlad Ţepeşcare conducea bătălia de pe deal, a fost surprins de un corp de oaste al boierului Laiotă Basarab și ucis cu numeroase lovituri de lance. Cei care au cercetat viaţa lui Ţepeş spun că trupul său ar fi fost înhumat în biserica mănăstirii Comana, iar capul ar fi fost trimis sultanului de la Stambul.
Alții spun că din contră,Vlad Țepeș ar fi fost înmormântat în incinta mânăstirii Snagov, ba chiar există o ipoteză cu totul surprinzătoare și anume, că mormântul domnitorului s-ar afla într-o bisericădin Napoli, întrucât după lupta din 1476 domnitorul ar fi fost luat prizonier, apoi răscumpărat de o fiică a sa, aflată în Italia şi că ar fi murit aici, fiind îngropat într-o bisericădin Napoli.
Chiar dacă nu se știe precis locul unde este înmormântat Vlad Țepeș, un lucru este cert și anume faptul că acest voievod a fost unul dintre cei mai viteji pe care i-a putut da neamul românesc.
Sursa: Andreea Arsene Adaptare și foto: Carmen Pankau 






marți, 6 decembrie 2022

Fuga lui Marcus Antoniua de la Actium !Partea-1!

 1-Septembrie 2 anul 31-I-HR .

2-Antonius cu nave mai mari dar mai putine ca Octavian !

   1-230-nave pentru Marcus-Antonius .

3-Ocrtavian -270 nave mai mici dar  mult mai manevrabile .

4-Marcus Antonius tradat de o parte din Generali sai .

5-Octavian si Agrippa stiau planul de lupta al lui Antonius .

6-Antonius a inceput lupta cu un atac frontal !

7-Inceputul luptei a fost echilibrat .

8-Odata ce lupta a continuat avantajul a fost clar de partea lui Octavian .

9-Antonius cu numeroase trupe terestre care nu au putut luptat deoarece Antonius nu a avut parte de vaslasi .

10-Cleopatra a decis sa paraseasca locul luptei .




vineri, 2 decembrie 2022

Alesia pentru Iulius-Cezar!Partea-3!

 1-Cezar a decis sa puna 12 mii legionari in preajma celui de-al 2 zid !

2-1-2 Legiuni erau trimise de Cezar dupa hrana si apa .

3-Aceste legiuni au iesit dupa hrana pana sa ajunga trupele din partea Triburilor-Galice care au raspuns la cererea lui Vercingatorix.

4-Alesia complet inconjurata .

5-Vercingatorix s-a aflat in Alexia cu 80 mii soldati .

6-Foametea predomina in Alexia .

7-Vercingatorix a reusit sa abia rabdare si sa le impuna soldatilor la fel .

8-Vercingatorix si consiliu sau au decis ca cei care nu puteau lupta sa fie alungati din Alesia .

9-Cezar nu a oferit ajutor peste acele persoane alungate din Alesia .

10-Cezar nu statea foarte bine cu hrana pentru legiunile sale .