HOREA, CLOŞCA ȘI CRIȘAN:una dintre cele mai mari trădări din istoria românilor.
Programul politic și social al răscoalei.
Pe măsură ce răscoala s-a extins, au început să se contureze obiectivele politice și sociale ale mișcării, exprimate de Horea în discursurile sale de la Blăjeni (4 octombrie) și Bucium (8 noiembrie), dar și în ultimatumul de la Deva. Pe 5 noiembrie 1784, răsculații au ajuns la marginea acestui oraș și, nereușind să-l cucerească, au adresat nobililor refugiați acolo un Ultimatum pe 11 noiembrie.
În acesta, Horea a inclus cerințe clare: „Nobilul comitat, împreună cu toți stăpânii de moșii și cu toată seminția lor, să jure pe cruce; nobili să nu mai fie, ci fiecare dacă va putea găsi o slujbă să trăiască din aceea. Nobilii stăpâni pe moșii să părăsească odată pentru totdeauna moșiile nemeșești. Și ei să plătească dare ca poporul de rând. Dacă comitele și nobilii stăpâni de moșii se vor învoi la aceasta, țăranii le făgăduiesc pace, iar în semnul păcii să ridice pe cetate, pe la marginile orașului, pe prăjini cât mai înalte, steaguri albe.”
În esență, Horea își exprimă în limbajul vremii dorințele țăranilor: desființarea nobilimii, eliminarea iobăgiei și împărțirea pământurilor, impunerea unor taxe egale pentru toți, indiferent de statut, și eliberarea țăranilor arestați. Programul său cuprindea astfel și o dimensiune națională, prefigurând o „republică populară”, ca expresie a aspirațiilor de independență ale românilor din Transilvania.
Pentru aceste cerințe, presa europeană l-a supranumit „Rex Daciae” (Regele Daciei) și i-a atribuit aspirația de a reface vechea Dacie.
Horea conducând un grup de ţărani răsculaţi
Reprimarea răscoalei şi trădarea românilor
La 12 noiembrie 1784, vestea despre revolta transilvăneană ajunsese la împăratul Iosif al II-lea, care, fiind în pragul unui conflict cu Olanda, a ordonat autorităților locale, inclusiv guvernatorului Samuel von Brukenthal și comandantului militar baronul Preiss, să restabilească ordinea cu orice preț.
În încercarea de a calma situația și de a câștiga timp, autoritățile au semnat armistiții temporare cu răsculații la Tibru, Valea Bradului și Sălciua. Totuși, conflictele au continuat, iar răscoala s-a intensificat cu lupte sângeroase, cum au fost cele de la Brad (27 noiembrie 1784), Lupșa și Remeți (29 noiembrie 1784), unde, de fiecare dată, țăranii au ieșit victorioși. Pe 7 decembrie 1784, însă, la Mihăileni, răsculații au fost înfrânți, iar Horea, în fața iernii aspre, le-a cerut oamenilor să se retragă acasă, cu speranța reluării luptei în primăvară.
Autoritățile au început imediat măsuri dure de prindere și pedepsire a liderilor. Granițele cu Țara Românească și Moldova au fost intens supravegheate pentru a preveni fuga acestora, iar guvernul din Viena a intervenit diplomatic la Constantinopol pentru a împiedica oferirea de azil răsculaților.
De asemenea, au fost promise recompense substanțiale pentru capturarea lui Horea, Cloșca și Crișan. În aceste condiții, la 27 decembrie 1784, prin trădarea pădurarului Anton Melzer din Abrud și a țăranilor Ștefan Trif și Nuțu Matieș, alături de alți cinci săteni, Horea și Cloșca au fost prinși în pădurea Scorușetului din Munții Gilăului. Crișan a fost și el capturat pe 30 ianuarie 1785, tot în urma unei trădări, de această dată prin implicarea a nouă săteni din Cărpeniș, conduși de preoții ortodocși din sat, Popa Moise și Popa Moise cel Tânăr.
Horea, Cloșca și Crișan au fost închiși la Alba Iulia, iar din ordinul împăratului s-a instituit o comisie condusă de baronul Anton Iankovic pentru a investiga desfășurarea răscoalei și pentru a-i interoga pe cei trei lideri. Cloșca a fost primul care a fost interogat, răspunzând la 134 de întrebări pe parcursul a șapte zile, însă a oferit foarte puține detalii despre răscoală și a negat în mare parte implicarea sa.
Horea a fost chestionat începând cu 28 ianuarie 1785 și până pe 24 februarie, în total fiind supus la șapte interogatorii care cuprindeau 118 întrebări, la care a refuzat însă să răspundă. Crișan a fost interogat doar pe 2 și 5 februarie, oferind răspunsuri parțiale la 47 de întrebări.
Pentru toți trei erau pregătite pedepse exemplare, destinate să descurajeze orice altă încercare de revoltă în rândul țăranilor.
Despre condamnarea celor trei lideri, istoricul David Prodan oferă descrieri impresionante în lucrarea sa „Răscoala lui Horea”. Potrivit acestuia, începând cu 5 februarie 1785, Horea și Cloșca au fost purtați sub escortă militară pe un itinerar lung, care trecea prin Vinț, Șibot, Binținți (azi Aurel Vlaicu), Orăștie, Deva, iar apoi de-a lungul malului drept al Mureșului prin localitățile Șoimuș, Rapolt, Bobâlna, Geoagiu, Inuri, Vurpăr și Alba Iulia – adică exact prin regiunile unde răscoala fusese cea mai intensă, pentru ca țăranii români să vadă că liderii lor au fost capturați.
Moartea lui Crișan și execuția lui Horea și Cloșca
Crișan, cunoscând soarta crudă care îl aștepta la finalul „judecății,” a ales să își ia viața în celula sa, în data de 13 februarie 1785, strangulându-se. Totuși, sentința pentru cadavrul său a fost pronunțată a doua zi, pe 14 februarie, dispunând ca trupul să-i fie târât până la locul de execuție, unde capul să-i fie tăiat și restul corpului să fie sfâșiat în patru bucăți.
Capul său a fost pus în țeapă la Cărpiniș, iar bucățile trupului au fost expuse pe roată: una la Abrud, alta la Brad, o parte inferioară la Bucium și ultima la Mihăileni, conform sentinței executate pe 16 februarie 1785.
Sentința în privința lui Horea și Cloșca a fost pronunțată pe 26 februarie 1785, aceștia fiind condamnați la moarte prin tragere pe roată. Trupurile lor, odată dezmembrate, urmau să fie expuse în diverse locuri din Munții Apuseni, ca exemplu și avertisment pentru cei ce ar mai fi încercat să se răscoale. Sentința lor se baza pe prevederile „Constitutio Criminalis Theresiana,” articolele 62 și 90, care pedepseau „tumulturile” și „tulburările.”
Execuția era una de o cruzime extremă: s-a interzis aplicarea „loviturii de grație”, astfel încât condamnații să moară în chinuri îndelungate. Sentința, publicată în aceeași zi, a fost citită în limbile maghiară, germană și română în fața unei mulțimi adunate în fața clădirii gărzii cetății Alba Iulia.
Autoritățile au pregătit execuția celor doi lideri ai răscoalei cu mare atenție. O mobilizare generală a avut loc, iar la 28 februarie 1785, la Alba Iulia, se aflau peste cinci mii de oameni. Locul execuției fusese stabilit pe un mic deal de la sud de cetate, spre Partoș, la ora opt și jumătate dimineața.
Horea și Cloșca au fost aduși separat, fiecare într-un car și însoțit de un preot ortodox. Escorta includea un escadron de husari din regimentul de Toscana, în ținută de paradă, trei sute de infanteriști din regimentul Orosz, alături de funcționari de stat (haiduci). Ajunși la locul execuției, aceștia au format un careu în jurul eșafodului, unde Friedrich Freiherr von Eckhard, membru al comisiei de anchetă, a citit sentința în fața mulțimii în cele trei limbi.
Execuția a fost realizată de călăul orașului Alba Iulia, Grancea Rokoczi, asistat de ucenici. Cloșca a fost primul supus supliciului.
Execuţia lui Horea şi Cloşca
Scene tulburătoare ale unei execuții crude
Execuția lui Cloșca a fost de o brutalitate care urmărea să transmită un mesaj puternic. Cei doi au fost legați la pământ în poziția unui X, cu membrele întinse, între care erau plasate bucăți de lemn. Călăul aplica lovituri cu o roată de execuție pe membre, fracturând oasele și provocând dureri cumplite.
Roata era una simplă de car, prevăzută cu o lamă metalică, și fiecare lovitură era aplicată la intervale de trei minute, pentru a prelungi chinul. Dacă deținutul leșina, era trezit cu apă rece, iar tortura continua. Lovitura de grație, aplicată în piept, aducea în cele din urmă sfârșitul.
Roata pe care au fost torturaţi Horea şi Cloşca.
Această descriere cutremurătoare, oferită de istoricul David Prodan în lucrarea sa „Răscoala lui Horea” (vol. II, pp. 486-489), relevă sacrificiul suprem îndurat de cei doi lideri.
Înainte de execuție, Horea și Cloșca au fost împărtășiți de preotul ortodox Nicolae Raț din Maierii Albei Iulii, cel care le-a scris și testamentele. Execuția lui Cloșca a durat aproape o oră, în care a primit douăzeci de lovituri de roată, înainte de a-și pierde viața. Pe durata acestei torturi, Horea a fost forțat să privească, fiind ținut de ajutoarele călăului. După moartea lui Cloșca, a fost rândul lui Horea. Execuția sa a fost mai scurtă, pentru că, după câteva lovituri aplicate picioarelor, la ordinul lui Eckhard, călăul i-a dat lovitura de grație mai repede, peste piept.
După moartea celor doi, inimile și intestinele lor au fost îngropate la locul execuției, iar restul trupurilor lor a fost dezmembrat și expus de autoritățile austriece în diverse locuri publice din satele transilvănene, pentru a descuraja noi acte de revoltă. Se spune că mâna dreaptă a lui Horea a fost dusă la Țebea și îngropată sub Gorunul lui Horea, un simbol al luptei și sacrificiului său.
Consecințele răscoalei și moștenirea sa.
După înfrângerea răscoalei, mulți dintre țăranii capturați au îndurat torturi crude din partea nobilimii maghiare, fără a avea parte de vreo judecată. Unii întemnițați au fost eliberați abia după ce împăratul Iosif al II-lea a decretat o amnistie pentru participanții la răscoală.
Deși Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan nu a condus la eliminarea iobăgiei, aceasta a atras atenția autorităților imperiale asupra situației grele a țărănimii. Ca urmare, au fost emise câteva decrete cu scopul de a ameliora condițiile economice ale țăranilor. Totuși, efectele acestor măsuri au fost prea slabe pentru a produce o schimbare semnificativă, iar starea de iobăgie a continuat până la Revoluția din 1848.
Cu toate acestea, răscoala a avut un impact important asupra conștiinței naționale a românilor din Munții Apuseni, influențând evoluțiile viitoare și contribuind la succesul revoluției române din Transilvania din 1848 și, mai târziu, la Marea Unire din anul 1918.
Obeliscul din Alba Iulia[sursa]
Astăzi, în fața Porții a III-a a Cetății Alba Iulia, stă mărturie a acelor vremuri tragice obeliscul „Horea, Cloșca și Crișan”, un monument de 20 de metri înălțime. Inaugurat la 14 octombrie 1937, monumentul comemorează 150 de ani de la execuția liderilor răscoalei din anul 1785. Realizat în stil „Art Deco” de arhitectul Octavian Mihălțan și sculptorul Iosif Fekete, obeliscul este un omagiu durabil adus sacrificiului acestor eroi ai luptei pentru libertate.
ALTE LOCURI UNDE MAI POSTEZ ISTORIE !
ISTORIE DE CALITATE !
PENTRU CEI CARE VOR SA DONEZE SAU ORICE FEL DE AJUTOR !
1-BOGDAN MINCA SALT BANK RO75ROIN40217CTFUA4W3UNS .SAU REVOLUT BOGDAN MINCA BOGDAN MINCA REVOLUT RO44 REVO 0000 1960 5482 1838
OFER PRETURI BUNE DE PUBLICITATE IN FELUL URMATOR !
1-PE BLOG 500 LEI LUNAR !100 EURO
2-PE YOUTUBE 500 LEI LUNAR ! 100 EURO
3-PE FACEBOOK 500 LEI LUNAR !100 EURO
4-PACHETUL DE MAI SUS 1200 LEI !220 EUROOFER PRETURI BUNE DE PUBLICITATE IN FELUL URMATOR !
PUN LA DISPOZITIE O SERIE DE MATERIALE ISTORICE FOARTE BUNE SI LA PRETURI BUNE ! AL-2-TRIUMVIRAT DE LA ROMA-ANTICA 50 LEI BATALIA DE LA ACTIUM 50 LEI HANNIBAL VS ROMA 75 LEI MARCUS AGRIPPA 50 LEI REVOLTA LUI SPARTACUS 75 LEI TOT PACHETUL COSTA 200 LEI !
BOGDAN MINCA REVOLUT RO44 REVO 0000 1960 5482 1838 PENTRU CINE VREA SA MA AJUTE
